Motivarea
elevilor – reuşita lecţiilor
Motivaţia constituie un
factor esenţial pentru obţinerea rezultatelor de înaltă calitate în orice
domeniu de activitate. Din această perspectivă motivaţia învăţării şcolare este
o resursă de optimizare a procesului didactic, o provocare pentru toţi actorii
educaţionali: elevi, profesori, părinţi. În acest context, profesorii trebuie
să stimuleze întregul potenţial al elevilor săi şi să-i orienteze spre succes,
să promoveze o învăţare interactivă şi să manifeste un comportament deschis,
pozitiv şi reflexiv.
Valorile, dorinţele,
nevoia de a obţine performanţe diferă de la elev la elev. Unii elevi sunt entuziasmaţi atunci, cînd învaţă
o lecţie nouă, dar alţii aşteaptă de la profesori să-i inspire, sa-i
activizeze. De aceea, stimularea şi menţinerea încrederii în sine,
independenţei şi curiozităţii cognitive sunt componente indispensabile ale
activităţii didactice moderne, în caz contrar elevii pot rămîne nemotivaţi.
Didactica
modernă la chimie promovează învăţătura
centrată pe elev şi anume pe dezvoltarea
personalităţii ce reprezintă
subiectul actului de învăţare
calitativă. Rolul profesorului este de a găsi o modalitate optimă de stimulare
a elevilor pentru un efort în activitatea individuală. În liceu la profilul umanist
se observă tendinţa elevilor de a acorda atenţie sporită disciplinelor de
profil, considerînd că disciplinele reale sînt secundare, prea complicate şi
fără importanţă pentru viitorul lor. Analiza motivelor de învăţare a
disciplinelor reale denotă problema lipsei interesului pentru învăţarea chimiei
la majoritatea elevilor profilului umanist sau o motivaţie insuficientă pentru
a obţine performanţe.
În liceu la profilul umanist se
observă tendinţa elevilor de a acorda atenţie sporită disciplinelor de profil,
considerînd că disciplinele reale sînt secundare, prea complicate şi fără
importanţă pentru viitorul lor. Analiza motivelor de învăţare a disciplinelor
reale denotă problema lipsei interesului pentru învăţarea chimiei la
majoritatea elevilor profilului umanist sau o motivaţie insuficientă pentru a
obţine performanţe. Există o contradicţie profundă între dorinţa mare a
elevilor de a avea note înalte la chimie şi nivelul scăzut de competenţe
specifice acumulate în gimnaziu. Cum putem motiva elevii să înveţe din pasiune,
fără a fi forţaţi de împrejurări? Suntem preocupaţi de motivarea elevilor de a
studia chimia anume în clasa a X-a, profil umanist, cînd elevii abia încep
treapta liceală, deoarece unii elevi subestimează importanţa chimiei, iar pentru formarea
personalităţii integre rolul chimiei este incontestabil. Aceasta este ştiinţa,
care oferă elevilor oportunitatea de a-şi forma competenţa de lucru inofensiv
cu diverse substanţe, de a investiga proprietăţile compuşilor şi fenomenele
chimice, de a rezolva probleme de mediu, şi a comunica utilizînd un limbaj
ştiinţific abstract – simboluri, formule, ecuaţii, de a-şi dezvolta gîndirea
logică, creativă, critică, etc. Motivarea
elevilor pentru învăţare şi formarea personalităţii competente reprezintă principalele
coordonate ale procesului educaţional modern, în care învăţarea se sprijină pe
corelaţia: a şti – a şti să faci – a şti să fii – a te schimba – a schimba
societatea.
In
activitatea lor de predare profesorii folosesc o multitudine de procedee, prin care captează atenţia şi interesul
elevilor pentru o lecţie sau alta. Captarea atenţiei elevilor şi trezirea
interesului lor pentru noul subiect, care le va fi propus reprezintă aspectul
de început al oricărei lecţii. Ideală este- desigur- situaţia în care la
sfârşitul acestei “secvenţe” cu care debutează orice lecţie, elevii să-i
solicite profesorului să le arate cum se face un lucru, sau cum se explică un
fapt, ori să iniţieze spontan o acţiune care li se pare captivantă. Dintre
multiplele procedee utilizate de către profesori în aceste scopuri cele mai importante
par a fi următoarele:
- motivarea prin introducerea unor activităţi cu caracter de joc;
- motivarea prin crearea unei stări de competiţie sau de cooperare;
- motivarea prin crearea situaţiilor problemă;
- motivarea prin mărirea valenţelor afective ale activităţilor;
- motivarea prin menţionarea performanţelor şcolare care urmează să fie atinse ş.a.
În acest
context, identificarea strategiilor didactice optime rămîne o problemă deschisă
la nivelul cercetărilor pedagogice angajate în contextul politicilor
educaţionale reformatoare. Avînd ca temă de cercetare pedagogică anume problema
stimulării motivaţiei de învăţare a chimiei la elevii din clasa a X-a, profil
umanist, am aplicat în cadrul temei ,,
Modelul nuclear al atomului. Nucleu, proton, neutron, electron, nivel energetic” la
reflecţie tehnica cubului, care este o tehnică didactică, ce vizează:
descrierea, comparaţia, asocierea, analizarea, aplicarea, argumentarea atunci
cînd se doreşte explorarea unui subiect nou sau unul cunoscut din mai multe
puncte de vedere:
1. DESCRIE (albastru) din ce este format atomul,
părţile componente ale atomului, din ce este format nucleul atomic, cele mai
importante caracteristici ale componentelor atomare.
2. COMPARĂ (roşu) caracteristicile nucleului cu ale electronilor
şi a protonilor cu ale neutronilor.
3. ASOCIAZĂ (verde) modelul nuclear, propus de savantul fizician
englez E. Rutherford numit şi planetar
al atomului cu sistemul solar.
4. ANALIZEAZĂ (galben) masa căror particule din componenţa atomului constituie
masa atomică:
a) masa electronilor;
b) masa neutronilor + masa protonilor + masa
electronilor;
c) masa
neutronilor + masa protonilor
5. APLICĂ CUNOŞTINŢELE DOBÎNDITE (violet) la estimarea
numărului de electroni, protoni şi neutroni în atomii cu diferite numere
atomice.
6. EXPLICĂ /ARGUMENTEAZĂ
(portocaliu) dependenţa dintre
numărul nivelului energetic şi puterea cu care sînt atraşi electronii de
nucleu.
La tema ,,Repartiţia electronilor
atomilor elementelor chimice din
perioadele I–IV pe nivele energetice” am aplicat o activitate motivaţională ,,Călătorie misterioasă”
Etape:
1.
Organizarea pe grupuri-elevii s-au împărţit în patru echipe
Cate
un grup, pe rand, devine ghidul calatoriei.
2.Prezentarea
sarcinii didactice:
Fiecare grup primeşte sarcina să călătorească prin sistemul periodic, ca
itinerar avînd o
anumită perioadă, pe care o analizează din punct de vedere a structurii atomilor elementelor ei şi apoi să facă popas în căsuţa unuia dintre elemente – la decizia
grupului şi să descrie ,,Gazda” , adică
structura atomului şi repartizarea electronilor pe nivele energetice. De asemenea elevii au la dispoziţie cartea ,,Elementele chimice în
viaţa omului” şi Sistemul Periodic cu specificarea domeniilor
de utilizare a elementelor chimice şi
ca să întregească prezentarea atomului unui element chimic, folosesc şi informaţiile din aceste surse.
3.Activitatea
in grupuri – elevii în rezultatul colaborării prezintă pe un poster rezultatul ,,călătoriei „ lor, apoi invită colegii din alte grupe să
călătorească
împreună
cu ei.
4.Evaluarea activităţii în grup se face reciproc de către echipele
participante.
O
motivaţie optimă este stimulatoare pentru obţinerea unui randament şcolar
superior. Raportat la finalitatea procesului instructiv-educativ, nivelul
motivaţional optim se obiectivează într-o motivare reuşită a elevilor în
activitatea şcolară, prin comportamente adecvate scopurilor educaţionale, în
desfăşurarea unei activităţi de învăţare eficiente, în obţinerea unor
performanţe ridicate în învăţare atît sub aspect cantitativ, cît şi sub aspect
calitativ.
În
toate tipurile de activitate, fie ele de joc, de învăţare, de muncă sau de
creaţie, elevii doresc să atingă un anumit nivel de performanţă pentru a obţine
satisfacţie personală, pentru îmbunătăţirea sau menţinerea nivelului imaginii
de sine. Bineînţeles, că fiecare din aceste forme de activitate are
particularităţile ei în ceea ce priveşte motivaţia atingerii performanţei.
Metodele
interactive sunt modalitaţi moderne de stimulare a invăţării, sunt instrumente
didactice care favorizeaza interschimbul de idei, de experienţe, de cunoştinţe.
Interactivitatea presupune o invaţare prin comunicare, prin colaborare, produce
o confruntare de idei, opinii si argumente, creaza situaţii de invăţare
centrate pe disponibilitatea si dorinţa de cooperare a copiilor, pe implicarea
lor directă si activă.
Numai
implicînd
elevii în diverse activităţi prin varierea modalităţilor de prezentare a
materialelor de studiu, utilizînd filme, prezentări, proiecte etc., metodelor folosite - apelînd la
problematizare, joc de rol, studiu de caz, învăţarea prin cooperare şi
implicînd elevii la variate activităţi - ascultare, scriere, comunicare,
dezbatere, experimentare, rezolvare de probleme, creaţie vom putea înlătura
monotonia, apatia, plictiseala şi spori
motivaţia elevilor faţă de
activitatea de învăţare a disciplinei chimia.
Cecilia Morohai, profesor de chimie,
grad didactic I, Liceul Teoretic Ştefăneşti,
s. Ştefăneşti, r. Floreşti, Republica Moldova
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu